Cea mai veche relatare despre aurore, descoperită în documente chinezești vechi de 3.000 de ani

Un eveniment prezentat în Analele din Bambus este considerat de unii drept o descriere a unei aurore luminoase. Cu o vechime de aproape 3.000 de ani, aceasta ar fi cea mai veche relatare a unui astfel de eveniment a cărei dată ar putea fi stabilită.

O astfel de descoperire ar putea avea o valoare științifică, dar și istorică, deoarece localizarea sursei implică o furtună geomagnetică deosebit de puternică.

• Arheologii chinezi au dezgropat o armură excepțională din 6.000 de solzi. Cui a aparținut?
• Scriitoarea care a semnat „cel mai important roman în limba engleză”

Analele de Bambus spun povestea dezvoltării Chinei de la legendele timpurii, până în anul 299 î.Hr.

Analele au fost îngropate într-un mormânt timp de aproape 600 de ani și au fost redescoperite, împreună cu alte câteva texte clasice, în secolul al III-lea d.Hr. O porțiune se referă la un obiect de mare interes din nordul cerului.

O explozie majoră a Soarelui

Marinus van der Sluijs, de la Muzeul de Arheologie și Antropologie al Universității din Pennsylvania, și Dr. Hisashi Hayakawa de la Universitatea Nagoya au analizat acest text în Advances in Space Research.

Ei au ajuns la concluzia că este, probabil, o descriere a unei aurore. În plus, pot identifica locul și două date posibile la care a fost observată.

Van der Sluijs și Hayakawa susțin că aurora a avut loc fie în 977, fie în 957 î.Hr., pe baza referirilor la faptul că a fost observată fie în al 19-lea, fie în ultimul an al domniei regelui Zhāo. Dacă au dreptate, acest lucru precede cele mai vechi relatări anterioare ale activității aurorale cu aproximativ 300 de ani.

„Am localizat punctul de observare în jurul Hàojīng”, scriu ei. Deși polul magnetic nordic era considerabil mai aproape de China în secolul al X-lea î.Hr. decât este acum, acest loc ar fi totuși la aproape 40 de grade de pol.

Numai o explozie majoră a Soarelui ar produce un eveniment suficient de strălucitor pentru a fi vizibil la o asemenea distanță de pol.

„O stea neclară” sau o „lumină cu cinci culori”

O auroră care să corespundă descrierii din Hàojīng nu ar fi fără precedent, dar ar fi rară – și probabil că acesta este motivul pentru care s-a considerat că merită să fie înregistrată.

Furtunile solare care interacționează cu atmosfera produc izotopi radioactivi distinctivi. Studiile privind concentrația acestora în sedimente indică o pauză majoră în activitatea solară, similară cu Minimul Maunder din secolul al XVII-lea, între 810 și 720 î.Hr. și cunoscută uneori sub numele de Marele Minim.

Descrieri probabile ale aurorelor încep să apară în textele asiriene și babiloniene nu la mult timp după aceea, împreună cu o posibilă referire în Biblie.

Potrivit IFL Science, dacă Van der Sluijs și Hayakawa au dreptate, Analele de Bambus oferă singura relatare databilă pe care o avem de dinainte de Marele Minim.

Relatarea a mai fost cercetată anterior pentru semnificația astronomică, dar unii au interpretat-o ca referindu-se la o cometă, nu la o auroră. Chiar și cei care au crezut că se referea la luminile polare nu au fost siguri până acum de dată sau de locație.

Aurora boreală din „orașul arctic al Chinei”

Identificarea a fost, de asemenea, confuză, deoarece există două versiuni ale documentelor, care se referă la eveniment ca fiind o „stea neclară” sau, respectiv, o „lumină cu cinci culori” pe cerul nordic.

Van der Sluijs și Hayakawa consideră că cea din urmă referință este mai bună. Descrierea are asemănări cu modul în care alți scriitori au descris aurorele luminoase atunci când au ajuns la latitudini unde sunt rareori văzute.

Unul dintre singurele locuri din China în care se pot vedea astăzi luminile nordice este Mohe, supranumit „Orașul arctic al Chinei”.

Situat la granița cu Rusia, este un punct atât de nordic, încât este singurul loc din China în care este prezentă atât aurora boreală, cât și fenomenul soarelui de la miezul nopții, în funcție de perioada anului.

Van der Sluijs a publicat anterior o lucrare despre imaginile de artă rupestră, propuse drept reprezentări ale aurorelor. Cu toate acestea, deși acestea sunt aproape sigur anterioare celei descrise în Analele din Bambus, există puține perspective de a le data cu precizie, chiar dacă interpretarea este corectă.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Concediile în Țările Nordice. Iarna „încălzită” de aurora boreală, în satele „bântuite” de troli

Aurora boreală ar fi putut contribui la scufundarea Titanicului, dar și la salvarea supraviețuitorilor

A fost descoperit un nou tip de auroră boreală

Conform unei descoperiri surprinzătoare, un nou tip de auroră observat recent nu este de fapt o auroră